Implicatii psihologice ale divortului. Raspunsuri psiholog Ramona Covrig
In cele ce urmeaza va prezentam raspunsurile date de d-na psiholog Ramona COVRIG, vis-a-vis de implicatiile psihologice ale unui divort, psihologia de cuplu, sfaturi pentru o persoana confruntata cu divortul.
 RAMONA COVRIG
Psihoterapeut formator supervizor, specializat in psihoterapie de cuplu, consiliere maritala si premaritala
Presedinte al Institutului de Psihologie si Psihoterapie Adleriana
Site: www.psihoconsult.ro
Telefon: 0722941484
Avocat-Divort.ro: Presupunand ca a fost implicata intr-o relatie baza pe dragoste, ce o poate astepta pe persoana care are in fata un divort, din punct de vedere psihologic?
psih. Ramona Covrig: Separarea de celalalt te poate face sa te simti ranit, confuz, furios sau din contra anesteziat, trist, neinteles, indignat, neapreciat, neatragator, dezgustat, descurajat, dezamagit, ca si cum opinia ta nu ar conta, singur, exclus, rejectat, lipsit de afectiune sau poti trai sentimentul demnitatii personale ca fiind compromis.
A-D: Ce rost are psihologia de cuplu, inaintea decizie privind divortul?
R. C.: Adeseori cuplurile vin la terapie in ultimul moment. Ca o gluma, partenerii de cuplu neincrezatori, inainte de a merge la avocatul de divort, se gandesc sa treaca putin pe la psihoterapeut, poate poate... Sunt neincrezatori in abilitatile psihoterapeutului de cuplu si mai ales in abilitatile lor de a rezolva conflictul.
Rolul psihoterapeutului de cuplu este acela de a-i aduce in spatiul sigur al cabinetului, si de a-i ajuta sa se securizeze si sa poata vedea putina speranta.
Desigur ca scopul nostru nu este acela de a-i tine cu "forta" in cuplu, si poate ca uneori eliberarea este cea mai buna alternativa, insa aceasta este si ramane decizia lor.
A-D: Care sunt sansele ca un cuplu care merge la psiholog, sa isi salveze casnicia?
R. C.: Multe cupluri cauta ajutorul psihoterapeutic inainte de a decide sa divorteze, si imi amintesc cupluri care au decis sa ramana impreuna dupa ce si-au gasit explicatii pentru anumite comportamente daunatoare ale parenerului/partenerei.
Sansele lor par sa fie procentual mai mari, caci cine ar irosi bani si energie si s-ar confesa unui strain daca nu ar spera la mai bine sau la impacare.
A-D: Legat de intrebarea de mai sus, in cate din cazurile in care cei doi decid sa continue casnicia este vorba despre acceptarea unui compromis si in cate este vorba despre rezolvarea efectiva a problemei?
R. C.: Sunt probleme ce se rezolva si probleme ce raman nerezolvate pentru toata durata cuplului. Diferenta consta in acceptarea partenerului/partenerei cu "bune cu rele" asa cum pana la acel moment nu era acceptat.
In plus dupa un tratament psihoterapeutic de regula partenerii cresc impreuna si ajung sa dea intelesuri noi vietii lor.
Eu nu i-as spune compromis ci colaborare si acceptare ce deriva din intelegerea celuilalt. Uneori functionam pe pilot automat si asta inseamna ca proiectam asupra celuilalt experiente, evenimente, idei si convinderi personale. Astfel celalalt devine doar un pion pe tabla ta de sah, pe care il muti cum vrei tu. Ti se pare ca stii cum functioneaza si ti se pare ca stii ce gandeste. De accea de multe ori nici nu esti capabil sa ascult sa intelegi si sa accepti.
Terapia te poate ajuta sa cooperezi mai bine in cuplu. Nu exista insa garantii in acest sens. Psihoterapeutii nu ar avea impact asupra pacientilor sai, daca pacientii nu le-ar permite.
A-D: Care este scopul - tinta pe care terapeutul de cuplu o urmareste pe parcursul sedintelor sale?
R. C.: Sa identifice problema, si sa o desfaca in probleme mici; sa isi asume partea de contributie ;
Sa identifice problema de fond, si nu problema de suprafata (problema de suprafata: cine duce gunoiul, da-mi telecomanda;problema de fond: "nu ma simt semnificativ, nu simt ca contez in aceasta relatie, nu ma simt incurajat in aceasta relatie);
Sa isi propuna sa experimenteze neasteptatul, adica sa faca altfel /invers decat au facut pana atunci, pentru a intrerupe patternul comportamental;
Sa isi ofere timp pentru a experimenta si alte tipuri de comportamente si de comunicare.
Sa nu dispere, sau sa se descurajeze, daca ceea ce au reusit sa faca timp de doua saptamani nu mai merge in a treia saptamana.
Sa isi ofere timp pentru a antrena tipurile noi de comportamente;
Sa isi vada mai des calitatile si puterile, mai degraba decat defectele. Sa priveasca in mod optimist viata ca pe o provocare;
Sa foloseasca umorul ca forma de detensionare a conflictului (nu uitati, ideea este sa radeti cu partenerul si nu sa radeti de partener);
Sa se lase influentati unul de catre celalalt, si sa accepte posibilitatea de a nu rezolva unele probleme care apar in cuplu (nu toate problemele trebuie rezolvate, vezi problemele perpetue).
A-D: Ce sfaturi i-ati da unei persoane aflate in fata unei decizii privind initierea divortului?
R. C.:
Din cartea Psihologia Infidelitatii. Manual de supravietuire
Pasii de urmat in vindecarea de pe urma pierderii relatiei de cuplu, pot fi:
Primul pas este sa imi dau voie sa trec prin perioada de doliu si de tristete pe care o pot simti; aceasta perioada este naturala si chiar utila; negarea (intelectualizarea) suferintei proprii imi poate amana procesul vindecarii.
Evaluarea corecta a relatiei de cuplu anterioare, ce poate inlesni intelegerea si mai ales anticiparea unor situatii ce se pot repeta in noua relatie de cuplu. Trecutul nu ar trebui sa fie un motiv de teama pentru viitor, ci sa permita o mai buna intelegere a ceea ce presupune relatia de cuplu. Totul depinde de invatamintele pe care le tragem din greselile facute.
Restaurarea increderii in oameni, in Lume, in Cosmosul Personal; Scopul, in ultima instanta, este restaurarea Eului, imaginea de sine, imaginea despre lume, imaginea despre ceilalti, imaginea despre cum sunt barbatii /femeile.
Exprimarea emotiilor in legatura cu ceea ce simt fata de pierderea suferita; gasirea de sensuri noi.
Intimitatea este una dintre Sarcinile Vietii si este doar o parte din �ntreg. Cand in planul Intimitatii am esuat, pot gasi echilibrul in celelalte Sarcini ale Vietii: Munca, Prietenie, Spiritualitate. Cand acestea trei vor fi in echilibru, voi avea suficienta energie sa imi pot recupera a patra sarcina a vietii: Intimitatea. Separarea poate fi astfel un bun prilej pentru a ma intoarce la mine/ spre mine.
"Cui pe cui se scoate", spuneau strabunii nostri, si mare adevar au pus in aceste cuvinte, caci o modalitate de vindecare este asumarea riscului de a intra din nou pe "terenul vietii". Beneficiul este demitizarea fostului partener.
Va reamintim ca d-na psiholog Ramona COVRIG este autoarea cartii: Psihologia Infidelitatii. Manual de supravietuire, a carei lansare a fost anuntala si pe Portalul nostru.
|
|
